Dar cum miroase viata?
Daca m-ai pune sa miros 10 parfumuri care mi-au mai inundat narile candva, o sa stiu sa iti zic exact cate dintre ele mi-au provocat fluturi, cate dintre ele imi trezesc toata simturile, si cate dintre ele mi-au otravit gandurile. Amintirea unui parfum ramane vie chiar si dupa ani in care nu ai mai simtit acel miros, prima data cand ti-a incantat simturile a intrat prin crapaturile gandurilor tale, si a ramas acolo.
Primul parfum viu in mintea mea este parfumul mamei, hainele ei miroseau a balsam si caldura, uneori adauga si doua picaturi de parfum „Far Away”, varianta clasica de la Avon. Tricoul ala pe care l-am luat din sertarul ei de haine, ala e parfumul infinit al mamei mele, indiferent cate parfumuri si balsamuri de rufe a schimbat de atunci.
Inainte sa ma mut la Bucuresti, matusa mea mi-a daruit un parfum, tin minte si acum ca l-am primit de la ea de Craciun, impachetat intr-o folie bleu si o panglica turcoaz in forma de funda. M-am dat prima data cu el cand am ajuns la Bucuresti, mirosea a libertate, schimbari si oportunitati. Din 2017 Bucurestiul miroase a YSL, Black Opium.
Parfumurile amintirilor eterne raman tiparite pe hartia mintii noastre, atat de adanc si de profund ca nu o sa poti vreodata sa le stergi de acolo. O sa te trezesti candva intr-un pat cu asternuturi curate si imbalsamate, o sa simti un miros de cafea venind pe sub usa, un iz slab de tigara pacalit cu doua betisoare parfumate aprinse pe pervaz si o sa crezi ca asa miroase viata, dar viata e mai mult de atat, e cate un moment din prezent si cate unul din trecut, amestec de idei si ganduri negandite, momente netraite, cuvinte nescrise si vorbe nerostite, iubiri consumate, zambete largi si lacrimi de bucurie.
A trecut un timp de cand n-am mai simtit mirosul vreunei amintiri si mai mult timp de cand un parfum nu mi-a mai creat o amintire. Pana azi…azi viata miroase a ganduri consumate, a prima ninsoare, a lemn ars, gin, frig, provocari, Zacapa, rasete, fum de tigara, maini reci, imbratisari si salbaticie.