Fiecare despărțire rupe ceva în noi, mai un suflet, mai o lacrimă, mai un viitor. La început tindem să ne agățăm de amintirile frumoase, să ne descărcam plângând și să ne izolăm. Femeile în general ies de-a dreptul distruse dintr-o relație, le piere cheful de ieșiri, nu se mai dau cu rujul ăla de 2 milioane că odată cu bărbatul a plecat și scopul rujului, nu se mai îngrijesc, mănâncă ciocolată plângând (nu știu daca plângem pentru ‘el’ sau pentru siluetă), etc. Ulterior ne revenim, începem să ne îngrijim din nou, să socializăm, să fim din nou frumoase inside and out și ușor, ușor îl și uităm pe cel pentru care am suferit atât. După o despărțire femeile schimbă ceva, fie că e vorba de tunsoare fie că e vorba de credințe, dorințe sau caracter, ele schimbă ceva. Despărțirea pentru femeie este ca un duș rece, o trezește la realitate, o face mai puternică, mai încrezătoare, mai provocatoare, pentru că femeia știe că pierderea e de fapt un castig atunci când e vorba de bărbați, ea știe că cel potrivit o să rămână și ea o să fie pregătită pentru el, până atunci, next.
Bărbații sunt diferiți, generalizând puțin am concluzionat că bărbații nu se exteriorizează, ceea ce nu înseamnă că nu-s și ei la fel de distruși ca noi, pe de altă parte bărbații în primele săptămâni dupa despărțire tind să fie foarte fericiți, să iasa cu băieții și să își asume din nou rolul de cuceritori. După perioada de tranziție, bărbații încep să sufere, tot cu perdea dar e mai vizibil. Încep să se gândească iar la cea care le-a făcut viața rai și iad în același timp, încep să o caute în fiecare femeie nouă din viața lor și ce să vezi, niciuna nu e ca ea. După ce le trece și de cuceririle de-o noapte tot la ‘ea’ se gândesc, apoi le vine ideea aia bombă: „ia să îi scriu”, fiind siguri că noi o să le sărim în brate și o să fie totul ca înainte.
Doar că, bărbații mereu se întorc, femeile nu.
Bidiuță Mihaela 